Intr-un final am unit blog-urile intr-unul singur. PaulRazvan.com
Va astept acolo cu noi postari, atat despre bike cat si despre mine....
Paul Razvan.com
sâmbătă, 6 decembrie 2014
marți, 29 aprilie 2014
Am reusit sa imi duc “crucea” pe Golgota ! ( Maratonul Făgetului 2014 )
Am reusit sa imi duc "crucea" pe Golgota...
Va explic in randurile de mai jos ce reprezinta "crucea" si unde este Golgota. Asadar, sa incepem...
In data de 27 aprilie 2014, am participat la cea de-a 3-a editie a Maratonului Făget. Maratonul s-a desfasurat in padurea Făget din Cluj si a avut 2 trasee: unul de 30 km ( semi-maraton ) si celalalt de 70 km, eu fiind inscris la semi-maraton. De data aceasta, am participat alaturi de 3 prieteni. 2 dintre ei ( Ovidiu,Sergiu ), au participat la semi-maraton, iar al 3-lea (Mitza) la maraton.
Am fost incantat sa
particip pe noua bicicleta Specialized Carve Pro 29er ( detalii despre
ea in sectiunea " Bike'u " ). Asadar, este primul concurs in care ma
prezint cu ea.
Cu o zi inainte, mi-am spalat bicicleta frumos, ca sa straluceasca, apoi mi-am reglat putin scaunul si mi-am detensionat arcurile din pedalele semi-automate (da, cititi bine, pedale semi-automate, am trecut pe ele cu toate ca am zis ca nu o sa pun piciorul niciodata pe asa ceva), apoi mi-am pregatit echipamentul si am mancat o pizza gustoasa, facuta acasa, cu igrediente alese de mine !
Duminica, 27 aprilie m-am trezit dimineata la 7, am mai mancat o felie de pizza ( nu mai mult pentru a nu-mi afecta alimentatia din timpul cursei ) mi-am pregatit isotonicul, mi-am pregatit rucsacul si, la 7:35 am coborat in fata blocului unde ma astepta Ovidiu cu masina. Am urcat bicicleta in masina, si am pornit spre Cluj.
In jurul orei 9 am ajuns in Polus in Cluj, am intrat pana la Careffour sa ne luam 2 batoane energizante si apoi am ridicat pachetele de inscriere. Intre timp ne-am intalnit si cu Sergiu. Am mai dat inca o tura prin Polus, ca sa isi cumpere Sergiu o casca si Ovidiu un bidon, si apoi ne-am aliniat toti la start. Toate incercarile de a ne intalni cu Mitza au esuat, asadar nu stiam nimic de el... Pe urma, am aflat ca a participat la 70 km.
Vremea a fost foarte frumoasa, a fost un soare stralucitor cu toate ca zilele dinainte au fost innorate.
La ora 11:00 s-a dat startul la maraton, adica pentru cei inscrisi la 70 km si la ora 11:20 s-a dat startul pentru cei inscrisi la 30 km.
Am iesit din parcare din Polus escortati de politie, pana la intrare in padure. Apoi, a urmat o mare, mare inghesuiala. Toti cei 800 concurenti eram la intrare in padure. Incercam sa imi gasesc un loc printre concurenti, dar inghesuiala a fost mare.
Practic nu puteam misca nimic. Nu puteam sa intrec pe nimeni, eram prins in inghesuiala. Tot vroiam sa o iau pe margine si sa incerc sa depasesc concurenti, dar in zadar. Ieseam de pe poteca, intram pe frunze si crengi, unde pe langa faptul ca riscam sa fac pana, pierdeam si din aderenta, pe solul acoperit cu frunze. Am tinut tot asa, pana am ajuns intr-o poiana.
Am traversat poiana, si am reintrat in padure. Deja incepea sa se rarefieze inghesuiala, si incepea o coborare usoara si lunga. Asa ca, mi-am zis ca trebuie sa accelerez pe portiunea asta, si sa castig ceva timp. Zis si facut, schimb lantul pe cel mai mare pinion din fata, pe cel mai mic in spate si incep sa accelerez. Nici nu incep bine sa pedalez, ca, un concurent din fata mea, pune frana si incetineste. Cand am vazut asta, am dat sa schimb din nou lantul pe pinionul mic din fata. In momentul acela, mi-a cazut lantul de tot, si am inceput sa pedalez in gol. Hopa - hopa... ce sa fac ?! Hai ca ma cobor jos si il pun... ba nu... stai, trebe sa decuplez pedalele prima data ... cam greu cu decuplatul.... dar, stai... nu le mai decuplez hai ca incerc sa il repun din schimbator.... dau sa schimbe.... hopa-hopa... viteza 0 km/h.... ma rastorn... nuuu.... trebe sa declupez pedalele.... decupleaza... nimic... trage... nimic.... m-am rasturnat...
Ma ridic, pun lantul pe pinioane, invart un pic din pedalele ca sa se regleze... dau sa pornesc. Concurentii treceau ca vantul pe langa mine. Ca sa reintru pe traseu, cu siguranta incurcam cativa concurenti, pana sa accelerez. Dau sa reintru... "stai, nu porni inca, ca ne incurci pe toti " Zice un concurent. Mai astept 4-5 secunde, si prind un pic de loc liber. Reintru in traseu. Intre timp m-a intrecut Ovidiu. Accelerez, cresc viteza, ca sa recuperez timpul si pozitiile pierdute. Freaca ceva la roata. Văleu, asta-i discu de frana de pe fata... ce naiba ma fac ?! Dar, oare ce-i cu el ?! E grav ?! .... nu am imbusuri la mine... daca ii de umblat la el... e sa trebuiasca sa cer la cineva imbusuri.
Ies din padure, ajung pe o portiune mica de asfalt. Cu drum lat si mare. Aici aveam unde sa "trag pe dreapta". Am oprit putin am ridicat roata de pe fata, si am invartit-o sa vad ce freaca. Nu se aude nici un zgomot. Respir usurat... nu e frana de vina. Ma urc inapoi pe bicicleta, si pornesc iarasi pe traseu. Zgomotul se aude in continuare. Ce dracu ma... imposibil... dar ce freaca ?!
Incep sa ignor zgomotul si sprintez pe asfalt. Aici e ocazie foarte buna sa mananc si primul baton energizant. Imediat, il prind pe Ovidiu din urma.
Pedalam amandoi pana ajungem la o portiune cu pietris. Acolo aderenta cu solul a fost foarte mica. Practic pierdeam energia repede si degeaba. M-a prins si un cârcel la piciorul stang, asa ca, opresc pret de 30 secunde. Intre timp Ovidiu innainteaza, si "dispare" in padure. Eu beau putina apa si isotonic, si cand dau sa pornesc... il zaresc pe Sergiu in spatele meu. Schimbam rapid 2 vorbe, ii spun ca mi-a cazut lantul si ca Ovidiu e undeva la 30 sec - 1 min maxim de noi, si pornesc rapid sa recuperez iarasi timpul pierdut.
Intru si eu in padure, si apar trecerile prin apa, cateva santuri si baltoace cu noroi... unde erau adunati in gramezi concurentii. In stanga o ditai' râpa iar in dreapta un ditai' dealu, deci nu puteai ocoli trecerea peste sant, apa sau, ce era. Trebuia sa stai la coada, si sa astepti ca fiecare concurent sa isi treaca bicicleta.
Pedalez iarasi prin padure, si, pe o urcare destul de abrupta, il zaresc din nou pe Ovidiu. Il ajung din urma, din nou, si pedalam impreuna cateva sute de metri pana la primul punct de alimentare. Acolo ne aprovizionam amandoi. Eu am mai stat cam 15 secunde ca sa imi umplu si al 2-lea bidon, cu isotonic. In cele 15 secunde... Ovidiu a pornit... si dus a fost. Nu l-am mai vazut decat la finish.
Am pedalat iarasi, am iesit de pe platoul unde a fost punctul de alimentare, am intrat in padure... si am ramas pozitionat intre 3-4 concurenti. Ne tot intreceam unul pe altul. Eu ii intreceam pe urcari, ei ma intreceau pe coborari, si apoi ma blocau la trecerile prin santuri sau paraie. La un moment dat, a inceput sa ma enerveze lucrul asta. La fiecare parau, sau sant pe care il intalneau, puneau frana, isi luau bicicleta in spate si treceau cu picioarele. Am decis sa accelerez un pic, si sa ies din grup. Fortez un pic nota... depasesc grupul, pana ma trezesc singur in padure. In fata mea, nimic, in spatele meu nimic. A fost cel mai frumos moment. Nu ma incurca nimeni, si puteam sa pedalez dupa puterile mele.
Dupa aproximativ un kilometru, ajung din urma un alt grup. Imediat, la o mica curba la dreapta, urmata de o scurta urcare un concurent intra in fata mea si ma incurca. Decuplez pedalele, pun repede piciorul jos... si... "fortatul de nota" isi spune cuvantul. Ma prinde un mic cârcel la picior. Stau 20 secunde, indind piciorul si imi trece repede. Ma repun in miscare.
Ajung la al 2-lea punct de alimentare si nu ma opresc. Bidoanele imi erau aproape pline amandoua. Trec de al 2-lea punct de alimentare, intru din nou in padure si tin viteza constanta, nu fortez nimic, pentru ca deja eram obosit si picioarele nu mergeau cum trebuie. Cat timp stateam in sa si pedalam, nu era nici o problema, cand coboram din şa si puneam piciorul jos ( cand ieseam din ciclul de pedalare ) ma prindea carcelul.
Apoi, pe capatul unei coborari a urmat o curba de 90 de grade urmata de o urcare. Vin cu viteza, intru in curba si un concurent sare inaintea mea. Virez brusc, ies in decor si cobor de pe bicicleta. In momentul acela picioarele nu mai pedaleaza, ci trebe sa tina o greutate de 70 kilograme in pozitie verticala. Prea mult pentru ele... ma prind carceii la ambele picioare. Apoi, stau in pozitia ghemuit pret de 2-3 minute. Destul cat sa ma depaseasca vreo 20-30 de concurenti.
Dupa 2-3 minute, ma repun in miscare, constient fiind de ceea ce va urma.... Golgota....
Ajung pe o portiune de asfalt, si privesc la ceea ce ma asteapta. Sute de concurenti se chinuiau sa urce pe cea mai grea urcare din tot maratonul. Dealul se numeste Golgota, si se afla la aproximativ 2 kilometrii departare de linia de finish. Dealul se afla undeva deasupra Mall-ului Polus si este abrupt, cu crapaturi mari in pamant, cu bolovani mari, imposibil de urcat pe el, mai ales dupa atatia kilometrii parcursi.
Ajung si eu la baza dealului, cobor de pe bicicleta, si incep sa urc si eu, impreuna cu ceilalti concurenti. Si căram toti bicicletele in spate... care de care.... si ne mai opream... si mai intindeam piciorul de la un carcel, si mai faceam o pauza... si tot asa... ne căram care de care, bicicletele in spate... ne căram "crucea" in spate, pe dealul Golgota.... :)Ideea cu crucea i-a venit unui concurent, si e foarte funny.
Intr-un final, am reusit sa urc pana in varf. Apoi mi-am dat drumul pe coborare spre Polus.
Am ajuns cu "bine" la finish... cateva zgarieturi mici pe maini si picioare. Am scos un timp de 3 ore 4 min si 27 de secunde. Deci, o constanta de 10 km/h. Am ajuns pe pozitia 110 din 159 la grupa mea de varsta 18-29 de ani si pe locul 429 din 621 la general. Date ce sunt irelevante pentru mine, pentru ca am concurat de placere, nu sa apar bine intr-o lista.
Ca si incheiere... a fost o avenTura frumoasa, o vreme la fel de frumoasa, un concurs superb si o zi excelenta.
Multe multumiri organizatorilor, voluntarilor, pentru ca nu e o munca tocmai usoara, cand sunt 800 concurenti. Si nu in ultimul rand, bucatarilor pentru cele 800 kilograme de gulas pe care l-au facut. :)
Va explic in randurile de mai jos ce reprezinta "crucea" si unde este Golgota. Asadar, sa incepem...
In data de 27 aprilie 2014, am participat la cea de-a 3-a editie a Maratonului Făget. Maratonul s-a desfasurat in padurea Făget din Cluj si a avut 2 trasee: unul de 30 km ( semi-maraton ) si celalalt de 70 km, eu fiind inscris la semi-maraton. De data aceasta, am participat alaturi de 3 prieteni. 2 dintre ei ( Ovidiu,Sergiu ), au participat la semi-maraton, iar al 3-lea (Mitza) la maraton.
Am fost incantat sa
particip pe noua bicicleta Specialized Carve Pro 29er ( detalii despre
ea in sectiunea " Bike'u " ). Asadar, este primul concurs in care ma
prezint cu ea.Cu o zi inainte, mi-am spalat bicicleta frumos, ca sa straluceasca, apoi mi-am reglat putin scaunul si mi-am detensionat arcurile din pedalele semi-automate (da, cititi bine, pedale semi-automate, am trecut pe ele cu toate ca am zis ca nu o sa pun piciorul niciodata pe asa ceva), apoi mi-am pregatit echipamentul si am mancat o pizza gustoasa, facuta acasa, cu igrediente alese de mine !
Duminica, 27 aprilie m-am trezit dimineata la 7, am mai mancat o felie de pizza ( nu mai mult pentru a nu-mi afecta alimentatia din timpul cursei ) mi-am pregatit isotonicul, mi-am pregatit rucsacul si, la 7:35 am coborat in fata blocului unde ma astepta Ovidiu cu masina. Am urcat bicicleta in masina, si am pornit spre Cluj.
In jurul orei 9 am ajuns in Polus in Cluj, am intrat pana la Careffour sa ne luam 2 batoane energizante si apoi am ridicat pachetele de inscriere. Intre timp ne-am intalnit si cu Sergiu. Am mai dat inca o tura prin Polus, ca sa isi cumpere Sergiu o casca si Ovidiu un bidon, si apoi ne-am aliniat toti la start. Toate incercarile de a ne intalni cu Mitza au esuat, asadar nu stiam nimic de el... Pe urma, am aflat ca a participat la 70 km.
Vremea a fost foarte frumoasa, a fost un soare stralucitor cu toate ca zilele dinainte au fost innorate.
La ora 11:00 s-a dat startul la maraton, adica pentru cei inscrisi la 70 km si la ora 11:20 s-a dat startul pentru cei inscrisi la 30 km.
Am iesit din parcare din Polus escortati de politie, pana la intrare in padure. Apoi, a urmat o mare, mare inghesuiala. Toti cei 800 concurenti eram la intrare in padure. Incercam sa imi gasesc un loc printre concurenti, dar inghesuiala a fost mare.
Practic nu puteam misca nimic. Nu puteam sa intrec pe nimeni, eram prins in inghesuiala. Tot vroiam sa o iau pe margine si sa incerc sa depasesc concurenti, dar in zadar. Ieseam de pe poteca, intram pe frunze si crengi, unde pe langa faptul ca riscam sa fac pana, pierdeam si din aderenta, pe solul acoperit cu frunze. Am tinut tot asa, pana am ajuns intr-o poiana.
Am traversat poiana, si am reintrat in padure. Deja incepea sa se rarefieze inghesuiala, si incepea o coborare usoara si lunga. Asa ca, mi-am zis ca trebuie sa accelerez pe portiunea asta, si sa castig ceva timp. Zis si facut, schimb lantul pe cel mai mare pinion din fata, pe cel mai mic in spate si incep sa accelerez. Nici nu incep bine sa pedalez, ca, un concurent din fata mea, pune frana si incetineste. Cand am vazut asta, am dat sa schimb din nou lantul pe pinionul mic din fata. In momentul acela, mi-a cazut lantul de tot, si am inceput sa pedalez in gol. Hopa - hopa... ce sa fac ?! Hai ca ma cobor jos si il pun... ba nu... stai, trebe sa decuplez pedalele prima data ... cam greu cu decuplatul.... dar, stai... nu le mai decuplez hai ca incerc sa il repun din schimbator.... dau sa schimbe.... hopa-hopa... viteza 0 km/h.... ma rastorn... nuuu.... trebe sa declupez pedalele.... decupleaza... nimic... trage... nimic.... m-am rasturnat...
Ma ridic, pun lantul pe pinioane, invart un pic din pedalele ca sa se regleze... dau sa pornesc. Concurentii treceau ca vantul pe langa mine. Ca sa reintru pe traseu, cu siguranta incurcam cativa concurenti, pana sa accelerez. Dau sa reintru... "stai, nu porni inca, ca ne incurci pe toti " Zice un concurent. Mai astept 4-5 secunde, si prind un pic de loc liber. Reintru in traseu. Intre timp m-a intrecut Ovidiu. Accelerez, cresc viteza, ca sa recuperez timpul si pozitiile pierdute. Freaca ceva la roata. Văleu, asta-i discu de frana de pe fata... ce naiba ma fac ?! Dar, oare ce-i cu el ?! E grav ?! .... nu am imbusuri la mine... daca ii de umblat la el... e sa trebuiasca sa cer la cineva imbusuri.
Ies din padure, ajung pe o portiune mica de asfalt. Cu drum lat si mare. Aici aveam unde sa "trag pe dreapta". Am oprit putin am ridicat roata de pe fata, si am invartit-o sa vad ce freaca. Nu se aude nici un zgomot. Respir usurat... nu e frana de vina. Ma urc inapoi pe bicicleta, si pornesc iarasi pe traseu. Zgomotul se aude in continuare. Ce dracu ma... imposibil... dar ce freaca ?!
Incep sa ignor zgomotul si sprintez pe asfalt. Aici e ocazie foarte buna sa mananc si primul baton energizant. Imediat, il prind pe Ovidiu din urma.
Pedalam amandoi pana ajungem la o portiune cu pietris. Acolo aderenta cu solul a fost foarte mica. Practic pierdeam energia repede si degeaba. M-a prins si un cârcel la piciorul stang, asa ca, opresc pret de 30 secunde. Intre timp Ovidiu innainteaza, si "dispare" in padure. Eu beau putina apa si isotonic, si cand dau sa pornesc... il zaresc pe Sergiu in spatele meu. Schimbam rapid 2 vorbe, ii spun ca mi-a cazut lantul si ca Ovidiu e undeva la 30 sec - 1 min maxim de noi, si pornesc rapid sa recuperez iarasi timpul pierdut.
Intru si eu in padure, si apar trecerile prin apa, cateva santuri si baltoace cu noroi... unde erau adunati in gramezi concurentii. In stanga o ditai' râpa iar in dreapta un ditai' dealu, deci nu puteai ocoli trecerea peste sant, apa sau, ce era. Trebuia sa stai la coada, si sa astepti ca fiecare concurent sa isi treaca bicicleta.
Pedalez iarasi prin padure, si, pe o urcare destul de abrupta, il zaresc din nou pe Ovidiu. Il ajung din urma, din nou, si pedalam impreuna cateva sute de metri pana la primul punct de alimentare. Acolo ne aprovizionam amandoi. Eu am mai stat cam 15 secunde ca sa imi umplu si al 2-lea bidon, cu isotonic. In cele 15 secunde... Ovidiu a pornit... si dus a fost. Nu l-am mai vazut decat la finish.
Am pedalat iarasi, am iesit de pe platoul unde a fost punctul de alimentare, am intrat in padure... si am ramas pozitionat intre 3-4 concurenti. Ne tot intreceam unul pe altul. Eu ii intreceam pe urcari, ei ma intreceau pe coborari, si apoi ma blocau la trecerile prin santuri sau paraie. La un moment dat, a inceput sa ma enerveze lucrul asta. La fiecare parau, sau sant pe care il intalneau, puneau frana, isi luau bicicleta in spate si treceau cu picioarele. Am decis sa accelerez un pic, si sa ies din grup. Fortez un pic nota... depasesc grupul, pana ma trezesc singur in padure. In fata mea, nimic, in spatele meu nimic. A fost cel mai frumos moment. Nu ma incurca nimeni, si puteam sa pedalez dupa puterile mele.
Dupa aproximativ un kilometru, ajung din urma un alt grup. Imediat, la o mica curba la dreapta, urmata de o scurta urcare un concurent intra in fata mea si ma incurca. Decuplez pedalele, pun repede piciorul jos... si... "fortatul de nota" isi spune cuvantul. Ma prinde un mic cârcel la picior. Stau 20 secunde, indind piciorul si imi trece repede. Ma repun in miscare.
Ajung la al 2-lea punct de alimentare si nu ma opresc. Bidoanele imi erau aproape pline amandoua. Trec de al 2-lea punct de alimentare, intru din nou in padure si tin viteza constanta, nu fortez nimic, pentru ca deja eram obosit si picioarele nu mergeau cum trebuie. Cat timp stateam in sa si pedalam, nu era nici o problema, cand coboram din şa si puneam piciorul jos ( cand ieseam din ciclul de pedalare ) ma prindea carcelul.
Apoi, pe capatul unei coborari a urmat o curba de 90 de grade urmata de o urcare. Vin cu viteza, intru in curba si un concurent sare inaintea mea. Virez brusc, ies in decor si cobor de pe bicicleta. In momentul acela picioarele nu mai pedaleaza, ci trebe sa tina o greutate de 70 kilograme in pozitie verticala. Prea mult pentru ele... ma prind carceii la ambele picioare. Apoi, stau in pozitia ghemuit pret de 2-3 minute. Destul cat sa ma depaseasca vreo 20-30 de concurenti.
Dupa 2-3 minute, ma repun in miscare, constient fiind de ceea ce va urma.... Golgota....
Ajung pe o portiune de asfalt, si privesc la ceea ce ma asteapta. Sute de concurenti se chinuiau sa urce pe cea mai grea urcare din tot maratonul. Dealul se numeste Golgota, si se afla la aproximativ 2 kilometrii departare de linia de finish. Dealul se afla undeva deasupra Mall-ului Polus si este abrupt, cu crapaturi mari in pamant, cu bolovani mari, imposibil de urcat pe el, mai ales dupa atatia kilometrii parcursi.
Ajung si eu la baza dealului, cobor de pe bicicleta, si incep sa urc si eu, impreuna cu ceilalti concurenti. Si căram toti bicicletele in spate... care de care.... si ne mai opream... si mai intindeam piciorul de la un carcel, si mai faceam o pauza... si tot asa... ne căram care de care, bicicletele in spate... ne căram "crucea" in spate, pe dealul Golgota.... :)
Intr-un final, am reusit sa urc pana in varf. Apoi mi-am dat drumul pe coborare spre Polus.
Am ajuns cu "bine" la finish... cateva zgarieturi mici pe maini si picioare. Am scos un timp de 3 ore 4 min si 27 de secunde. Deci, o constanta de 10 km/h. Am ajuns pe pozitia 110 din 159 la grupa mea de varsta 18-29 de ani si pe locul 429 din 621 la general. Date ce sunt irelevante pentru mine, pentru ca am concurat de placere, nu sa apar bine intr-o lista.
Ca si incheiere... a fost o avenTura frumoasa, o vreme la fel de frumoasa, un concurs superb si o zi excelenta.
Multe multumiri organizatorilor, voluntarilor, pentru ca nu e o munca tocmai usoara, cand sunt 800 concurenti. Si nu in ultimul rand, bucatarilor pentru cele 800 kilograme de gulas pe care l-au facut. :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)