Sărbătoarea Cetăţii Ciceului

In data de 23 august, m-am hotarat impreuna cu Cristi, sa ies la o tura cu bicicleta.

Eu am vrut sa merg pana la Cetatea Ciceului, pentru ca am aflat ca in ziua aceea se sarbatoreste Ziua Cetatii Ciceului, dar Cristi nu a fost deloc incantat de tura. El a vrut sa mergem la o tura scurta prin imrejurimile Dejului.

Dupa lungi insistente... am reusit sa il conving, sa mergem in satul Ciceu-Corabia, un sat din aproprierea cetatii.

Deci, mi-am facut rucsacul si am pornit spre "Lincoln", singura statuie din Parcul Mare. ( de fapt, statuia este a lui George Sorban, dar porecla este "Lincoln" ). Acolo m-am intalnit cu Cristi.

Asadar, am pornit amandoi la drum. Am pedalat binisor pana in satul Ciceu-Mihăieşti. De acolo am facut stanga spre cetate. Dupa iesirea din Ciceu-Mihăieşti, a urmat drumul rau... pietruit.

Apoi, am intrat in satul Leleşti, de unde ne-am luat apa. Apa s-a terminat destul de repede, pentru ca afara era o caldura foarte mare.

Ne-am continuat drumul pana la intersectia "Cetatea Ciceului cu Ciceu Corabia".
Acolo, dupa vorbele lui Cristi, trebuia sa o luam spre Ciceu-Corabia, dar cu multe insistente, am reusit sa il conving sa o luam spre Cetate. Asadar ne-am continuat drumul.

Mergand spre cetate, traficul a fost tot mai mare, in ciuda drumului forestier care era intr-o stare destul de proasta. Tot timpul erau cate 2-3 masini care treceau pe langa noi.
Eu, sincer m-am mirat, in mijlocul padurii la 5 km distanta de orice sat sa fie atata lume.

Intr-un final am ajuns la Serbarile Cetatii Ciceului. Acolo, deja eram cu "gura cascata". In mijlocul padurii...  la 5 km departare de  sat: muzica, mici, bere, scena, lume multa, masini multe.
Am stat cateva minute pe acolo, am facut cateva poze... si... hop... prin fata mea trec bunicii mei. Am stat impreuna cu ei vreo jumatate de ora, am mancat ceva, dupa care ne-am hotarat sa mergem la pestera de sub cetate. Am mers pe sub cetate am trecut prin tufisuri, prin spini, si am ajuns  pe un camp de sub cetate.
Se pare ca nu am luat-o pe drumul cel bun... asa ca ne-am  intors si am abandonat "misiunea" pentru ca trebuia sa ajungem si in Ciceu-Corabia.

Asadar, coboram dealurile pana jos la intersectie, de unde o luam spre satul Ciceu-Corabia.

Ajungem in capatul satului... si .. conform Google Earth trebuia sa trecem 2 dealuri ca sa ajungem in Rugăşeşti, dar se pare ca nu am nimerit nici de data asta pe drumul bun... facem un cerc, si ajungem tot in Ciceu-Corabia. Pornesc GPS-ul de pe telefon... ca... doara' daca il am.. de ce sa nu il folosesc?

Si... pornesc GPS-ul, si ma uit, si ma invart, si caut directia... si... nu stiu cum se face... ca.. tot asa...  invartindu-ma si uitadu-ma pe GPS ajung in urzici... :)) Si-apoi, am lasat balta GPS-u... si.. o luam din sat, pe un camp...
Si... mergem... si ajungem in tufisuri... si trecem prin ele... si trecem prin spini.. si ne zgariem... si.. intr-un final... ajungem la o padure deasa... asa de deasa... ca nu puteam vedea decat la 20-30 m in fata noastra.
Intram in padure... pana ajungem la o rapa... destul de mare...
Am coborat de pe biciclete..  ca sa mergem putin in cercetare... am coborat pe jos prin rapa... am mers 20 de metri... alta rapa... Am abandonat misiunea si ne-am intors la biciclete.
Apoi, am luat-o inapoi... pe o poteca ingusta... ne-am ratacit  iarasi prin padure, prin spini prin tufisuri si campuri... si nu stim cum se face... dar, ajungem in satul Leleşti.

Afara deja incepuse sa se intunece... asa ca... abandonam "misiunile" si ne intoarcem spre casa.

Cu toate ca, nu ne-am indeplinit "misiunile", ca nu am ajuns la pestera cetatii,  ca nu am ajuns in Rugăşeşti, cu toate ca ne-am zgariat in tufisuri si ne-am si urzicat putin... A fost o avenTURA faina....

Am fost bucurosi totusi, ca am vazut Serbarile Cetatii Ciceului si, am fost bucurosi ca nu am facut pana, in ciuda tufisurilor si spinilor prin care am trecut.

Din pacate.... datele referitaore la tura le-am pierdut... si nu sunt tocmai exacte:
Distanta parcursa: ~ 53 km, cu o viteza constanta de ~ 13 km/h,  intr-un timp de pedalare de ~ 4 ore.

Tura Dej-Cluj [ via Căprioara ]

In data de 13 august m-am hotarat, impreuna cu Sergiu, sa mergem la o tura cu bicicleta.

Cu o zi inainte, ne-am inteles ce traseu am putea alege. Eu vroiam un traseu de distanta lunga ( peste 50 km ), iar Sergiu, vroia un traseu pe care nu a mai fost.

Dupa cateva ore de povesti, intelegeri si vorbe, lui Sergiu ii vine ideea unui traseu, de mult stabilit. Mai exact... traseul Dej-Cluj via Căprioara. Prima data, credeam ca face o gluma ironica. Adica... stai putin ! Noi suntem in Dej...; Până la Cluj...  este mult de mers ! De mers... mergem.... dar, inapoi ?! Ce facem ?! Nu  stiam cati km sunt de pedalat... cate ore facem ?! Nu cunosteam starea drumului, nu cunosteam lungimea... deci, in gandul meu ... " io ma tot gandesc la un traseu pe care sa mergem... si omu asta, face glume ironice".

Trece o jumatate de ora... si, imi suna telefonul: " Deci... mergem maine la Cluj ?" . In momentul acela, mi-am dat seama ca nu mai e gluma... si... de convins m-a convins destul de usor. Asa ca....ne pregatim sa mergem la... CLUJ !

Bicicleta mea, era lasata la bunici, deci, prima data, trebuia sa ma duc dupa ea.

Deci, ne hotaram, sa ne facem rucsacul, si... sa ne pregatim pentru  tura, pe care o vom avea de facut.

Asadar, m-am trezit de dimineata, la ora 6:30, am mancat ceva, mi-am pregatit rucsacul si am pornit dupa bicicleta.

La ora 8:15 m-am intalnit cu Sergiu in parcul mic din Dej, mi-am umflat rotile, am schimbat 2 vorbe, si la ora 8:30 am pornit la drum !

Cu totii stim, ca intre Dej si Cluj este o distanta de 60 km. Ei bine... traseul Dej-Cluj via Căprioara avea sa fie mai lung.

Deci, a inceput avenTura...

Primele ganduri, care imi treceau prin cap.... erau veşnicele mele probleme..."sper sa nu ma prinda zgarciurile, crampele musculare, sper sa ma tina bicicleta, sa nu fac pana, sper sa ma intorc cu bine acasa".

Parcurgem  vreo 5 km si... la bicicleta lui Sergiu, ii apare un zgomot, destul de tare, si de suparator. Ne oprim 10 minute, ne uitam de unde provine zgomotul, dar, nu ne-am putut sa seama... asa ca, am luat uleiul spray Michelin, si am inceput sa pulverizez ulei pe suspensia de pe spate, pe butucul de la roata, si pedale. Zgomotul, din pacate nu a incetat. Ne hotaram sa continuam drumul...

Tineam viteza constanta, nu ne fortam, si nu ne grabeam.

Curând au inceput primele serpentine. Le-am urcat pe langa bicicleta, fara nici o problema. Ceasul era 10 deja... a inceput caldura... Am facut o mica oprire in varful serpentinelor, la marginea unei paduri. Am vrut sa facem poze... si... hop... o problema. Se pare ca Sergiu, si-a uitat cardul de memorie a aparatului foto acasa. Deci, puteam face doar 27 de poze cu aparatul, iar restul... cu telefoanele ( bineinteles cu rezolutie mai mica ).

Continuam drumul.... si ajungem la poalele unor dealuri, de unde iarasi incepeau serpentine.

Ceasul era 12 deja. Asadar, ne punem sa mancam.... mai facem cateva poze, si... pornim pe langa bicicleta...

Afara, a inceput deja o caldura destul de mare, iar urcarea serpentinelor, ne-a lasat fara apa.

Am oprit in satul Vultureni, si am cautat o fantana cu apa. Ne-am umplut sticlele, si am pornit iarasi la drum...

Intre timp am observat, ca zgomotul de la bicicleta lui Sergiu a incetat. ( cel putin atunci ne-am dat seama, pentru ca eram deja obisnuiti cu el ).

Acum, se pare ca a inceput partea cea mai nasoala.

Au urmat kilometri intregi de urcare tot pe serpentine. Si din pacate, era exact ora 12:30 deci, soarele ne batea exact in cap.

Cu greu, in aproximativ 2 ore, am reusit sa ajungem in varful dealurilor. Apoi, de acolo, am facut aproximativ o jumatate de ora dupa care... am ajuns la tablita " Cluj-Napoca".

La ora 14:55 am intrat in orasul Cluj-Napoca, parcurgand o distanta de 74 km cu o viteza constanta de 17 km/h.

Eram deja fericiti, ca am reusit sa intram in Cluj, fara probleme. Este o ocazia unica. Nu toata ziua poti ajunge cu bicicleta in Cluj.

Chiar daca eram in Cluj, eram stresat de ideea intoarcerii. Aveam 2 solutii: ori o luam cu bicicleta inapoi, asta ar insemna sa ajungem acasa in jurul orei 24:00, ori ne intoarcem cu trenul. Bineinteles, cu trenul, aveam unele nedumeriri. Cum urcam bicicletele in tren si, ce trebuie sa platim in plus...

Pana la urma, ne-am hotarat sa mergem cu trenul personal de la ora 19:46... asa ca... aveam la dispozitie 4 ore de plimbare prin Cluj.

Am fost la Belvedere, am fost la statuia lui Matei Corvin, am fost in Iulius Mall, Auchan si in final, am ajuns la gara.

Ne-am luat bilete cu reducere, pe baza carnetelor de elev, am urcat cu bicicletele in tren, in ultimul vagon, chiar in spate si... am asteptat sa vina controlorul.... sa vedem, cum sta treaba cu bicicletele.

In 10 minute, vine si controlorul.... ii aratam frumos biletele de tren, impreuna cu carnetele de elev... dupa care ne intreaba cu un chip zambitor:

- Daaa bicicletele astea a cui sunt ?

- A noastre !

- Si... cine le plateste ?

- Pai... noi... daaa cat costa ?

- Aaaaa pai.. scump ! 5 lei !

Si... uite asa... doar cu 8 lei, am venit din Cluj, si noi si bicicletele si am ajuns acasa devreme.

Am intrat in casa la ora 22:00.

A fost o tura foarte frumoasa. Vremea a fost excelenta. Nu am avut nici o problema cu bicicletele. Am ajuns in Cluj cu bicicletele, care mi se pare a fi ocazie unica, pentru ca nu tot timpul poti ajunge in Cluj cu bicicletele.

Chiar si acum ma tot mir... cum se face, ca nu am avut crampe musculare sau zgarciuri ( vesnicele mele probleme ) la o zi atat de solicitanta... de dimineata de la 6:30 pana seara la 22:00

In total, am facut 103,10 KM cu o viteza constanta de 15,4 km/h intr-un timp de pedalare de 6:38 ore.

Pot sa spun, ca mi-am atins recordul de km parcursi intr-o singura zi.

Mai jos puteti vizualiza harta traseului si graficul altitudinii:

Traseu de bicicleta 1186872 - powered by Bikemap