joi, 24 martie 2011

Traseul Dej-Pădureni !

Azi 23 martie 2011, am iesit  la o tura cu bicicleta pana in satul Pădureni.
Vremea a fost destul de buna.
A fost calduţ afara, dar vantul batea destul de tare.

Traseul mi-a fost recomandat de prietenul meu Ovidiu, din Gherla.
Ieri, am stat de vorba pe mess cu Ovidiu, si ne-am hotarat sa mergem azi pe acest traseu.
Zis si facut ! Ies de la scoala, ajung acasa, imi iau hainele de pedalat, imi fac rucsacul, imi iau sculele, echipamentul, farul, vesta reflectorizanta, cobor pana jos la magazin sa imi iau produse de patiserie ( un covrig si o branzoaica ), imi dezleg bicicleta si.... pornesc la drum.

Ca sa ne putem intalni, eu trebuia sa o iau spre Gherla, Ovidiu trebuia sa vina spre Dej, si la jumatatea drumului, trebuia sa ne intalnim.
Nici bine nu pornesc ca deja imi intra praf in ochi. Lucrarile de pe drumurile din Dej ridica un praf imens, iar, cand treci cu bicicleta prin el, imposibil sa nu iti intre in ochi.
M-am oprit, mi-am luat ochelarii si mi-am continuat drumul. Nici nu apuc sa fac 100 de metri ca... OMUL PROST tot prost ramane. O femeie, vrea sa traverseze drumul pe unde i se năzare ei. Se uita in stanga in dreapta, asteapta sa treaca masinile. Dar, pe biciclisti nu ii baga in seama. Si se apuca sa traverseze... noroc ca imi prindeau franele ... ca altfel o bagam dracului in spital. Si apoi, tot vina mea era, ca "de ce am bagat-o". Ma enervez putin, dar continui drumul.

Tin viteza constanta de 25 km/h. Ajung la serpentinele din satul Mănăstirea si, acolo imi scade constanta la 24,4 km/h .
In sfarsit ma intalnesc cu prietenul meu Ovidiu. Stam 2 minute de vorba, fixam suportul pentru camera... ca sa filmam drumul si pornim. Tinem amandoi viteza constanta de 20 km/h, si ajungem in satul Mintiul Gherlii. De acolo ne asteptau urcarile si serpentinele pana in Pădureni.

Incepem urcarea. Drumul era asfaltat, si, destul de bun. Chiar daca urcam, mergeam foarte bine pe el.
Dar, drumul asfaltat a tinut pana la iesirea din Mintiul Gherlii. De acolo, a inceput un drum neasfaltat, dar bine batatorit.

Urcam ce urcam, si au urmat serpentinele. Drumul batatorit incepe sa fie tot mai rau...tot mai multe denivelari... tot mai multe pietre. Ne oprim, facem niste poze, si ne continuam traseul.
Pe masura ce inaintam urcarea era tot mai abrupta, drumul era tot mai rau, iar pietrele din ce in ce mai mari.
Apoi, drumul se continua printr-o padure.
Intram in padure,  iar, cand iesim din padure, o imagine de neuitat ! Am vazut in fata ochilor un peisaj superb ! Unul din putinele locuri, in care poti uita linistit de civilizatie.
Continuam drumul, si dupa cativa kilometri intram in satul Pădureni. Nu avea nici o placuta de intrare cu numele satului. Norocul nostru ca scrie numele satului pe Google Earth. ca, altfel, nu stiam nici in momentul de fata ce sat exista acolo.

Satul acela, parea rupt de civilizatie. Era inconjurat de paduri, era departe de celelalte sate, drumul era unul solicitant, cu serpentine, si foarte rau. Nici nu intrăm bine in sat, ca, prietenul meu, Ovidiu, are crampe musculare. Ne-am oprit, ne-am odihnit putin, am facut poze, si, dupa vreo 10 minute, ne-am continuat drumul.

In sat, drumul era tot mai rau... incep sa apara noroaiele, beltile, iar gropile erau tot mai mari.
La capatul satului, drumul se inchide intr-o curte a unei case. Acolo ne oprim. Verificam kilometrajele, stam la 2-3 vorbe, bem putina apa, si, pornim spre casa. Pedalăm in jur de 500 m, si, Ovidiu are o problema la bicicleta. Roata de pe spate, s-a dereglat, si a inceput sa frece la furca. Ne oprim, reglam roata, mai stam la 2 vorbe si, continuam drumul.

Ajungem la serpentine si incepem sa prindem viteza pe coborare. Serpentinele acelea au 400 m diferenta de nivel. Ajungem la viteza de 40-45 km/h. Apoi intram in Mintiul Gherlii, si, pe asfalt, viteza s-a marit la 55-60 km/h.
Terminam coborarea, si ne despartim la intersectie. Ovidiu pleaca spre Gherla, iar eu o iau spre Dej.
Afara incepe sa se intunece. M-am oprit, mi-am luat farul si vesta reflectorizanta si am pedalat cu spor spre casa. Am tinut viteza constanta de 25 km/h.

Apoi, prin satul Salatiu, apare o mica problema. Capatul cablului de la frana de pe fata ( fiind mai lung ), mi se desface si mi se incalceste pe la spite. Ma opresc iarasi, il incalcesc pe langa frana, si incep pedalarea cu spor. Afara deja era intuneric. Iar, iluminatul stradal lipsea ( alooo suntem in Romania, nu avem bani pentru asa ceva ).

Vedeam de la far, exact 1 metru inaintea mea. La viteza pe care o aveam ( 25 km/h ), si vizibilitatea fiind redusa, am luat din plin cateva gropi pe care nu am avut cum sa le evit.
Ajung repede in satul Mănăstirea, iar, cand ajung la serpentinele din sat, schimb lantul pe prima viteza ca sa pot urca. In momentul acela, lantul imi sare pe spate intre pinioane si spitele de la roata. Se incalceste si roata se blocheaza instantaneu.

Ce era de facut acum ?! Afara era bezna totala. Singura sursa de lumina imi era farul. Lantul imi era blocat. Roata de pe spate era blocata de lant. Inaintea mea, ma astepta o panta de 150 m diferenta de nivel. Iar eu trebuia sa imi rezolv problema.
Ma opresc pe marginea drumului, intorc bicicleta, prind cu mana de lant si incep sa trag de el. Si ma chinui eu cumva sa imi tin farul ca sa pot vedea, si trag de lant, si iarasi trag, si... dupa ce m-am chinuit vreo 10 minute, am reusit sa il scot dintre pinioane si roata. Cum lantul era proaspat uns, mainile mele erau negre. Acuma problema era ca nu aveam unde sa ma sterg. Ma uit imprejur... bezna... stau 2-3 secunde pe ganduri.... in rucsac nu aveam nimic de ce sa ma pot sterge. Apoi, imi vine o idee ! Sa ma sterg pe maini de un stalp. Zis si facut. Pornesc lumina farului si incep a cauta stalpul. Si-am gasit rapid un stalp. Si m-am sters de el... si bine mi-a prins.

Si ma urc pe bicicleta,  si urc panta... si trec de satul Mănăstirea.
Si intr-un final intru in orasul Dej. Pedalez cu spor ca sa recuperez timpul pierdut cu problemele tehnice... si... iara nimeresc peste OMUL PROST !
In fata mea, o masina, venea cu faza scurta... foarte bine! Tot respectul ! Apoi, se aproprie de mine si, la 5 metri in fata mea... poc faza lunga de la masina exact in ochii mei. Ma orbeste complet. Cum sa nu te enervezi ?!

Intr-un final, am ajuns cu bine acasa. Nu am avut accidente si, nici  crampe musculare sau "zgarciuri".

In total, azi am facut 47,04 km cu o viteza constanta de 14,6 km/h intr-un timp de pedalare de 3:12:48 ore.



In principal, exceptand "omul prost",  a fost o AvenTura superba! Natura care am vazut-o astazi a fost foarte frumoasa  ! Peisaje superbe. Mai vreau o tura pana acolo... :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu