Cea de-a 4-a etapa s-a desfasurat in pădurea Făget din Cluj. Concursul s-a adresat atat copiilor, cat si incepatorilor, avansatilor si expertilor.
Ca si la concursurile anterioare, am primit, imprumut si de data aceasta bicicleta UNIVEGA ALPINA.
De data aceasta, nu am putut ajunge cu masina la concurs, asa ca a trebuit sa iau trenul.
Pachetul de inscriere s-a putut ridica intre orele 9:00 si 10:00, asa ca a trebuit sa ma incadrez ca sa ajung in acest program. Singurul tren, care circula duminica si care ajungea la o ora convenabila in Cluj a fost la ora 6:20.
In conditiile acestea, m-am trezit dimineata la ora 5, m-am pregatit, am mancat, mi-am facut rucsacul si am pornit spre gara.
Am ajuns in gara, mi-am cumparat bilet cu reducere pentru elev si am urcat in ultimul vagon al trenului. La urcare am intampinat o mica problema: vagoanele au fost vagoane de “tip vechi”, cu intrare ingusta. Dar, din fericire, am reusit sa imi urc bicicleta.
La ora 7:45 am ajuns in gara din Cluj si am pornit repejor spre pădurea Făget.
Am trecut prin Cluj destul de repede… “transformandu-ma” ori in “pieton”, ori in “masina”. Ce vreau sa zic? Pai, simplu, cand semaforul este rosu la pietoni si verde la masini, “ma transform” in “masina” si trec pe drum, iar cand semaforul este verde la pietoni si rosu la masini, “ma transform” in pieton, si trec pe trotuar.
Urc linistit pe dealul Feleac, si vad mai multi biciclisti, care merg la concurs. Ma iau dupa un grup de 2 biciclisti, si incerc sa ma tin de ei… ii ajung si incepem sa schimbam cateva vorbe…
Dupa directia lor de mers, am ajuns exact in padurea Făget… exact in traseu.
La ora 9:45 am ajuns la zona de START/FINISH si m-am asezat la rand ca sa preiau pachetul de inscriere.
Dupa o jumatate de ora de stat la rand, am reusit sa imi iau pachetul de inscriere si, m-am pus pe asteptat… Si am asteptat, si am asteptat… de la 10:30 pana in jurul orei 3:00… cand s-a dat startul la categoria mea. A fost destul de mult de asteptat…asa ca am pornit la o tura usoara de recunoastere a traseului. Se pare ca traseul a fost destul de tehnic… cu radacini, hopuri, damburi, coborari abrupte si curbe periculoase. Desi, nu sunt genul de rider care se dezechilibreaza si cade de pe bicicleta des, mi s-au inmuiat putin picioarele cand am vazut traseul… Nu imi plac traseele tehnice, si nici coborarile, mai ales cand acestea sunt insotite de radacini, hopuri si damburi…
Dupa tura de recunoastere, am stat si am asteptat iarasi, si mi-am pierdut rabdarile… si afara era cald de tot… Am mai schimbat 2-3 vorbe cu cativa rideri, dar tot plictisit am fost…
Intr-un final s-a dat startul si la categoria mea: ”avansati”. Aveam de facut 3 ture.
Startul a fost dat intr-un loc destul de stramt, urmat imediat de o urcare…
Am luat cu bine startul si am intrat in padure…95% din traseu s-a aflat in padure, asa ca ochelarii de soare imi erau ineficienti. Din pacate prima tura a trebuit sa ii tin inca la ochi, deoarece nu am avut ocazie ca sa ii pot da jos. Asadar, am intrat in padure, si am incercat sa prind cateva pozitii in fata, dar fara nici un succes. Traseul a fost in mare parte de tip "single-trail", iar din aceasta cauza, trebuia sa prinzi momente foarte bune in care sa depasesti... Stiam ca pe intreceri, nu ma puteam baza, asa ca, tot ce trebuia sa fac, era sa ma tin de pluton.
In scurt timp, plutonul a inceput sa se rarefieze. Cei din fata plutonului, au luat-o bine in fata, iar restul, erau imprastiati si rarefiati. Tot in tura intai, am avut o mica problema: mi-a cazut bidonul cu apa. Asa ca, am fost nevoit sa cobor de pe bicicleta, sa ma intorc dupa el. Eram in primul sfert de tura, si nu puteam sa raman fara apa, pe caldura... trebuia sa ma hidratez continuu.
Intru in tura a doua si plutonul deja, era rarefiat de tot. In fata mea nu vedeam pe nimeni, iar in spatele meu, nu vedeam pe nimeni. Tot in tura a doua, in mijlocul padurii, intr-un loc, cu 3 santuri consecutive, am pierdut controlul la bicicleta. Era sa o patesc, dar, norocul meu, ca am scapat cu bine. Am tinut viteza desul de mare, ca sa incerc sa recuperez locuri... am sarit peste primul sant, fara probleme. Apoi am sarit si peste al 2-lea. Iar al 3-lea a venit imediat, asa ca... am pierdut controlul bicicletei si era cat pe ce sa dau o tranta "zdravana". Norocul meu, a fost ca am pus rapid frana, si am reusit sa ma redresez. Stateam si ma tot intrebam... "Ce naiba?! Prima tura am luat-o bine, fara probleme, si acum, era sa dau o tranta ?!". Urmatoarele 5 minute, numai la intrebarea asta m-am gandit dar, nu mi-am putut da seama ce s-a intamplat. Dupa acest incident, iarasi "mica problemă" dar, de data aceasta imi cade energizantul. Il las acolo, si imi continui traseul.
In scurt timp, pe langa mine, trece in viteza un biciclist. I-am facut loc si apoi, s-a indepartat rapid de mine. Mi-am dat seama ca era "avansatul" de pe primul loc. M-a luat cu o tura din urma. Am pedalat in continuare si, imi arunc un ochi pe telescopul de pe fata. Era inchis. Nu stiu cum a reusit sa sara butonul de "inchidere-deschidere", dar cert este ca l-am verificat in prima tura, si imi lucra la maxim, deci era deschis la maxim. Iar acum, era inchis. Mi-am dat imediat seama de ce am pierdut controlul in tura a 2-a pe cele 3 santuri.
Intre timp, am reusit sa termin si tura a 2-a, dar, se pare ca am fost oprit. Concursul a luat sfarsit, deoarece primul avansat a finalizat cele 3 ture, iar tot ce vine din spatele lui este oprit.
Pana la urma, oboseala si-a spus cuvantul. Trezitul de dimineata de la ora 5:00, pedalatul pana in gara, mersul cu trenul, pedalatul de la gara din Cluj pana sus pe Feleac, apoi pana in padurea Făget, orele state de plictiseala, caldura de afara, si traseul greu pe care l-am avut, au fost factorii care m-au adus la epuizare.
Am terminat concursul pe locul 56 intr-un timp de 00:47:50 (ore/minute/secunde).
Inca ma tot mir cum de am rezistat sa il termin in halul in care eram. Nu am avut nici crampe musculare, nici zgarciuri, si din fericire, nici cazaturi.
In drum spre casa, am avut cateva probleme. Cand am terminat cursa, ora era in jur de 16:00, iar eu la 16:36 aveam tren inapoi spre Dej. Deci trebuia sa pedalez repede spre gara.
In conditiile acestea, in 5 minute am reusit sa cobor Feleacul, iar in alte 10 am traversat tot Clujul pana la gara.
Am ajuns cu bine la tren si, ghinionul tot dupa mine se tine. Iarasi am intalnit vagoane de tip "vechi" cu urcare stramta. Ma urc iarasi in ultimul vagon, si astept sa vina controlorul.
Porneste trenul si, dupa 5 minute, vine si controlorul:
-Măi băiete, ce faci cu bicicleta aia?
-Păi, bine, o duc cu mine la Dej.
-Şi... ce cauţi cu ea în tren? Cu bicicleta nu se intră în trenul personal. Trebuia să mergi cu acceleratul care are vagoane speciale pentru biciclete.
-Aaaa, mă scuzaţi, dar nu am ştiut. Şi când am venit spre Cluj, tot cu trenul am venit, şi controlorul nu mi-a zis nimic.
-Măi băiete, ştii cât trebuie să plăteşti pentru bicicleta asta? ( incepe sa scoata documente si incepe sa caute pretul pentru bicicleta )
[Eu deja incepeam sa tremur putin. stiam ca ma costa in jur de 80 lei biletul pentru bicicleta, iar eu nu aveam atata la mine. Ma intrebam, daca ma da jos din tren... ce naiba fac? Puterile sa pedalez pana in Dej, nu ma mai tineau. Ma intrebam cum sa il mai "aburesc" pe 'nenea ]Apoi:
-Măi băiete, 'io nu am nimic cu tine, dar să nu vină cumva un supracontrol, că ne ia la rost pe amândoi.
Cand am auzit vorba asta, am respirat usurat... si partea buna e ca nu i-am dat nici macar 1 leu pentru bicicleta, asa cum am facut de fiecare data.
Si, pleaca controlorul. Si stau linistit langa bicicleta si astept sa ajung acasa.
Si... asteptand eu 'acolea in ultimul vagon, vine supracontrolul.
Asta era prea de tot. Deja incepeam sa tremur binisor. Incepeam sa imi pregatesc picioarele pentru a veni spre casa cu bicicleta "ditamai drumul". Puteam sa fiu sigur ca de data asta nu mai scap, si trebe sa cobor din tren.
-Biletul vă rog ! ( ii dau biletul )
-Daaa cu bicicleta asta ce-i?
-Păi... o duc cu mine acasă.
-Da? Şi... de ce nu te-ai dus pe ea acasă?
-Dapoi... ştiţi... că am fost la concurs cu ea... şi sunt tare obosit...
( Se intoarce si pleaca )
Deja am respirat usurat. Chiar am avut noroc ...
Intr-un final... am ajuns cu bine acasa.
Am ajuns acasa in jurul orei 19:00. Nici nu am intrat bine pe usa... si am cazut in pat ca busteanul... Dupa o zi asa de grea... somnul e pe masura. Am dormit pana a doua zi la ora 13:00. (total 18 ore).
Din pacate... poze de la "eveniment" nu am, pentru ca eu nu am avut "fotografi", iar fotografii oficiali ai concursului, nu au reusit sa ma prinda in cadru [probabil din cauza vitezei prea mari :)) ].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu